Vise de copil la maturitate – daca inca visati

Cand eram mai mic aveam vise marete, ca o sa ma dau peste cap si o sa fac ce-mi place, situatie financiara sa-mi ajunga si o sa pot decide ce fac cu linistea psihicului meu – no stress.
Dar eram doar mic si naiv, am vazut pe urma cum stau lucrurile. De la timpul de ti-l aloci sa inveti ceva in scoala primara si cum iti construiesti personalitatea facand slalom printre capriciile adolescentei.
Apoi facultatea in care inveti sa supravetuiesti singur si cum sa inveti sa-ti temperezi nervii cand dai prima data nas in nas cu studentii bazati(pe pile) si cu cheagi carora tre’ sa le cumperi niste copy paste-uri. Apoi incepe viata pe cont propiu cu un sut in fund un pas inainte.
Problema ta cum gasesti un job si directia pe care o iei, un fel de loterie. Scoala nu prea mai conteaza oricum esti paralel cu ce se intampla in campul muncii. Trebuie doar sa ai determinare si sa strangi din posterior. Cateodata ma trezeam dimineata si ma intrebam “ba ce ar fi daca azi as as lipsi de la munca”.
Apoi vine si partea cu “tre’ sa ma realizez in viata asta”, ce dracu doar ai doar una. Gen cauta perechea potrivita, cumparaturi de lucruri inutile si poate niste rate bancare.Si ideea asta te tine pana la pensie daca reusesti sa ajungi acolo.
Telenovele. Sa vezi cum e cu perechea potrivita si cu ideea ca nu stii ce vrei de la viata si de unde sa incepi in doi. Ce sa mai zic de job, ai mereu impresia ca nu esti ala norocos care gaseste joburi perfecte. Iar despre viata cotidiana, incepe cateodata sa nu semene cu ce visai tu in copilarie, cand iti doreai cu sa ajungi “mare si sa faci ce vrei tu”
Apoi te lovesti de “sansa” cum zic unii mai mofturosi sau de “noroc” cum spun altii mai smecheri, nu zic ca altii mai pesimisti o trag cu “destinul” altii mai smerenici cu “cum vrea D-zeu”. O scuza trebuie sa existe pentru fiecare, asta suntem trebuie sa gasim o justificare nu neaparat o explicatie.
In concluie viata e doar una si merita traita. Nu sunt in stare sa dau lectii pe tema asta dar… din zilele pierdude am invatat ceva: e bine sa fii sincer cu tine, sa nu te amagesti singur. Incearca sa inveti din orice, din prostiile tale, prostiile altora sau din succesul altora sau chiar al tau. Inainte sa deschizi gura gandeste si nu doar din perspectiva ta. Respectul se catiga nu se impune, invata sa asculti si sa apreciezi. Gandeste pe termen lung nu doar pana maine. Invata sa gasesti in fiecare esec personal lucruri bune care sa-ti aduca un salt in directia inainte.
Daca ma uit in spate si ar trebuia sa schimb ceva nu as schiba nimic, nu ca totul e perfect, dar trecutul cu bune si rele m-a facut sa fiu cine sunt astazi.
M-am abatut de la subiectul initial dar ideea e ca inca, subconstient, urmez visele din copilarie. Oricat ar viata de intortochiata nu renuntati la a visa…

Fii carcotas, comenteaza !

You may also like...